Se crede ca ceasul, asa cum este el cunoscut azi, a fost inventat in 1300, dar nu exista o data exacta pentru asta. Instrumente de cunoastere a momentului zilei au existat inca din antichitate. Egiptenii au construit ceasul solar, obeliscul. Orele erau determinate dupa felul in care se miscau pe pamant umbrele lui facute de luminsolara. Asta ii ajuta sa stie in ce moment al zilei se aflau. De asemenea, un alt model primitiv de masurare a timpului este clepsidra.Este un vas din sticla cu 2 copartimente. Cel de sus are o cantitate de nisip, apa sau mercur care pica in compartimentul de jos intr-un anumit interval de timp. Clepsidra a fost folosita in Europa in secolul 14.

Primul ceas public a fost facut si ridicat in Milano, Italia, in 1335. Oamenii nu au avut ceasuri in casele lor pana in secolul al 14-lea. In 1500 un lacatus german numit Peter Henlein a inceput sa faca ceasuri mici care aveau insa numai bratul pentru a indica ora, nu si cel pentru minute si nu avea protectie de sticla deasupra.Aceste ceasuri erau de marimea unui puc de hochei si erau carate in mana sau in buzunar.

Industria orologera trece printr-un boom fara precedent, in fiecare an sporind numarul celor atrasi de mecanismele ce functioneaza cu precizie de miime de secunda. Iar pasionatii pentru care un ceas a devenit simbolul a ceea ce inseamna "a good life" vad turismul la manufacturi si muzee tematice ca o expeditie intr-o lume de povesti cu artizani, mecanisme minuscule, sute de ore de munca, pietre pretioase, printi si printese adevarate.

Principalele grupuri , au anuntat majorari semnificative ale cifrei de afaceri. Swatch a raportat chiar ca pentru prima data in istorie a depasit pragul de cinci miliarde de franci elvetieni (3 miliarde de euro), iar

Richemont a anuntat vanzari de 4,3 miliarde de euro.

Insa, dincolo de toate rapoartele decresteri, de hoardele de asiatici ahtiati dupa ceasuri elvetiene si de imaginea impachetata cu traditie a brandurilor, se ascunde o lume care fascineaza inainte sa o descoperi si ramane in minte dupa ce ai cunoscut-o.

Turistul inarmat cu un ghid de calatorie si un ceas "Swiss Made" trebuie sa stie ca industria orologera elvetiana este concentrata in partea de vest a tarii, in interiorul arcului format de Muntii Jura, intre Geneva si Basel. Elvetienii promoveaza aceasta zona sub brandul de "Valea ceasurilor" si au conceput programe speciale pentru turistii pasionati de mecanisme si manufacturi.

   Expeditia incepe in Geneva, locul in care au aparut pentru prima data manufacturile de ceasuri la mijlocul secolului XVI. Dupa un scurt tur in centrul vechi al orasului, dominat de Catedrala St. Pierre, locul unde a predat Jean Calvin, si de Ile Rousseau, o insula mica de pe raul Ron, unde troneaza statuia lui Jean-Jacques Rousseau, o vizita la Muzeul Orologeriei inseamna mai mult decat vizionarea unor simple exponate. Pentru ca aici se elucideaza legaturile misterioase dintre personajele istorice ale Elvetiei si ceasuri.

   Vizitand muzeul, descoperi ca aparitia manufacturilor de ceasuri se datoreaza reformelor lui Jean Calvin care a interzis bijuteriile, fortandu-i pe bijutieri sa se orienteze asupra unei noi meserii, cea de ceasornicar.Calvin era pe deasupra obsedat de punctualitate, iar in 1541 a decretat amenzi pentru cei care intarziau la slujba de duminica. In 1561 au fost instalate ceasuri in punctele strategice din Geneva, astfel incat sa nu existe scuze pentru intarzieri. Pana la sfarsitul secolului XVI, manufacturierii elvetieni erau deja faimosi pentru calitatea mecanismelor. Industria a primit un impuls important in 1685, cand Ludovic XIV a restrictionat drepturile protestantilor francezi. Astfel, acestia au parasit tara cu miile si s-au stabilit in imprejurimile Genevei, aducand cu ei know-how-ul productiei de ceasuri. Una dintre cele mai faimoase familii de ceasornicari din Geneva era cea a filosofului Jean-Jacques Rousseau.

  De altfel, printre cele mai spectaculoase piese din muzeu este un ceas care i-a apartinut bunicului lui Jean-Jacques Rousseau, in forma de cap de mort care se deschidea la jumatate pentru a dezvalui ceasul.

  Din Geneva, drumul ceasurilor continua catre nord-est, cu o expeditie in Vallee de Joux, locul in care primul atelier de ceasuri s-a stabilit in 1740. Aceasta zona, situata la o altitudine de aproximativ 1.000 de metri, era rupta de restul lumii in timpul iernii, iar productia de ceasuri asigura o sursa importanta de venit fermierilor.Drumul din Geneva pana la Vallee de Joux nu dureaza mai mult de o ora, insa cu siguranta va fi una dintre cele mai intense ore ale calatoriei. Dupa aproximativ 30 de kilometri pe autostrada, drumul serpuieste printre dealuri, podgorii si pajisti animate de talangile

vestitelor vaci elvetiene.Povestea izolarii vaii devine tot mai explicabila, din moment ce curbele stranse si drumul ingust pun probleme chiar si in secolul XXI. Asezarile de pe drum sunt razlete si restranse, iar Vallee de Joux nu face nota discordanta. Dupa ce treci pe langa Hotel des Horlogers Guignard, pe partea stanga se dezvaluie prima manufactura, Audemars Piguet, o cladire austera, care insa in interior ascunde veritabile comori.

Muzeul Orologeriei Piguet se afla in fosta resedinta a cofondatorului brandului,Jules Louis Audemars, locul in care s-a aflat primul atelier din 1875. Vizitatorii descopera modelele in functie de complexitate. Incursiunea incepe cu ceasurile ultra subtiri, numeroase variatii ale legendarului model Royal Oak, modele speciale de tourbillon, iar la final a fost pastrata cireasa de pe tort, camera Grandes Complications cu vedere la atelierul in care au fost create aceste piese. Muzeul poate fi vizitat pe baza de programari telefonice.

Urmeaza manufactura Jaeger LeCoultre, prima manufactura din Vallee de Joux, fondata de Antoine LeCoultre in 1833. In prezent accesul in manufactura se face prin acelasi loc ca in 1874, desi intrarea a fost largita si modernizata odata cu dezvoltarea brandului. Jaeger Le-Coultre a deschis Heritage Gallery, adica muzeul propriu, in octombrie 2007.

Brandul, recunoscut ca unul dintre cele mai importante manufacturi de ceasuri din Elvetia, se mandreste ca in cei peste o suta de ani de istorie a produs mai mult de 1.000 de mecanisme. Iar una dintre cele mai spectaculoase parti ale muzeului este un zid de sticla inalt de 4,7 metri si lung de 5,4 metri unde sunt expuse aproximativ 300 de mecanisme. Imediat ce intri in camera te intampina ticaitul care pare ca te pregateste pentru ce va urma.

Pentru ca peretele de ceasuri este doar inceputul, iar piesele de rezistenta abia apoi isi fac aparitia.Vizitatorul este purtat pe rand printre display-uri de sticla de patru metri unde sunt expuse Calibrul 101, cel mai mic mecanism inventat vreodata, ceasuri de buzunar cu mari complicatii, un model inspirat de ceasul pe care l-a purtat regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii la incoronare, diferite modele

Reverso, un adevarat simbol al brandului, mostre de Haute Joaillerie, piese din aur pavate cu diamante si rubine. Din muzeu nu lipsesc nici modelele care au facut recent valuri la saloanele de orologerie de la Basel si Geneva, precum Reverso grande complication a triptyque, primul ceas din lume cu trei fete. Iar la mansarda sunt expuse diferite modele de Atmos, ceas de perete cu miscare perpetua desemnat de guvernul elvetian drept cadou oficial din partea statului. Oficialii Jaeger LeCoultre spun ca muzeul are rezervari pana in martie anul viitor, iar cei care viseaza sa viziteze Heritage Gallery trebuie sa faca o programare telefonica.

Printre cele mai spectaculoase sunt ceasurile de buzunar de la 1874, modelul Portuguese, primul ceas de mana de la IWC dotat cu mecanism de ceas de buzunar, produs intr-o editie limitata de 304 exemplare sau The Big Pilot Watch produs in 1.000 de exemplare in 1940 pentru aviatia germana, cel mai mare ceas de mana construit de IWC (diametru de 55 mm) si predecesorul uneia dintre cele mai bine vandute linii ale manufacturii elvetiene.

Sursa:

http://timeexperts.weblog.ro/2008/09/26/calatorie-in-istoria-ceasurilor/